Paste Fericit 2010!

24 Februarie – Dragobetele

Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicţionar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”.

Autorul oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”. Dicţionarul menţionează (în plan secund) că Dragobete este şi o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume”. Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” (din 1985) îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos şi bun”. Simeon Florea Marian, în „Sărbătorile la români” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia” şi mai ales în Oltenia, sărbătoarea creştină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 24 februarie) „se numeşte Dragobete”. El a afirmat că după credinţa poporului, aceasta este ziua în care toate păsările şi animalele se împerechează. „Dragobetele în aceste părţi este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieţii şi fetele au deci credinţă nestrămutată că în această zi trebuie ca şi ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului”. Este menţionată o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”.[3] Autorul l-a descris ca fiind „o fiinţă, parte omenească şi parte îngerească, un june frumos şi nemuritor, care umblă în lume ca şi Sântoaderii şi Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme şi fărădelegi”. A fost prezentat în aceeaşi lucrare şi ca zeul dragostei şi al bunei dispoziţii, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet”. Dragobetele mai poate fi întâlnit şi sub denumirea de „Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o însoţeşte pe Baba Dochia în călătoriile prin munţi, dar reprezintă de asemenea şi o figură pozitivă, simbol al primăverii, iar de ziua lui se sărbătorea înnoirea firii şi se pregătea de primăvară. O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuinţă să-i încurce cărările.

Sf. Petru si Pavel

Sf. Petru şi Pavel - au fost încununaţi cu cununa martiriului în aceiaşi zi, 29 iunie, anul 67.

Sfântul Apostol Petru a fost pescar şi se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei îşi câştigau cele de lipsă pentru trai, pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni”(Matei 4,19).

Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul („cel dorit”) şi era iudeu de origine din oraşul Tars, capitala provinciei Cicilia.
Când Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeaşi zi, a fost călăuzită de cursul istoric al evenimentelor. Dar în afară de coincidenţa zilei martiriului, Biserica a mai avut în vedere faptul că pe cât de mare este Petru, tot pe atât de mare este şi „Apostolul neamurilor”, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amândurora calificativele: „raze ale Soarelui celui înţelegător”, „prietenii lui Hristos”, „luminătorii celor din întuneric”, „temelii neclintite ale Dumnezeieştilor învăţături”, „căpetenii învăţăceilor” ş.a.

Noaptea Sanzienelor

Singura sarbatoare pagana pe care o regasim in calendarul crestin-ortodox este la 24 iunie – Sanzienele sau Dragaica. Unele surse spun ca numele vine de la Santa Diana zeita romana a vanatorii si padurilor; altele spun ca-si trag numele de la micile flori de camp, galben-aurii cu miros dulce, suav – sanzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zanele, iar in sudul tarii – Dragaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zanele rele ale padurii, Sanzienele sunt zane tinere si frumoase, blande si vesele. Se mai spune despre ele ca-i ajuta pe oameni sa se tamaduiasca, sa-si gaseasca perechea sau sa afle viitorul recoltei.

Tot ele, se spune, „amutesc cucul” ; el canta prima oara de Blagovestenie, cam pe 25 martie si continua sa cante timp de 3 luni si apoi, brusc, spre sfarsitul lunii iunie, in perioada solstitiului de vara, cantecul cucului inceteaza. Cantatul cucului – se spune – dezvaluie oamenilor cat mai au de trait si, fiindca numai Dumnezeu stie cat ii e dat omului sa traiasca, ele ii iau cantul. Pe seama lor circula in popor proverbul „cine le vede nu le crede, cine le-aude nu le raspunde”. Se mai spune ca in noaptea de 23/24 iunie Sanzienele danseaza, plutesc pe Pamant si indeplinesc ritualuri benefice pentru locuitorii sai. Sanzienele sunt denumite in Dobrogea, sudul Moldovei si Muntenia – Dragaice sau Dragaica sau Sanziana, Mireasa, Imparateasa ori Regina holdelor. Ritualurile Dragaicei sunt identice cu cele ale Sanzienelor din Oltenia, Banat si Transilvania, iar cel care a descris pentru prima data acest obicei a fost Dimitrie Cantemir.

Paste Fericit!

Vine o zi …cand pasesti cu smerenie pragul casei …cand gasesti sursa de bucurie in sufletele oamenilor… …cand se-mparte lumina pentru fiecare: sarac si bogat… Inca de copil ai inceput sa iubesti aceasta sarbatoare. Vine Pastele… Sarbatoarea Inaltarii Domnului!

Sarbatori fericite incarcate de lumina, seninatate, bucurie si dragoste!

Sa aveti liniste-n casa si un an imbelsugat, Paste Fericit si Hristos a Inviat!