Comportamentul social al copilului incepe din momentul in care vine pe lume. Primul prieten al copilului tau esti tu, mami sau tati – fiindca dupa ce vine in lumea asta mare si galagioasa, prima si cea mai importanta persoana pe care copilul se bazeaza neconditionat esti tu.
Esti principala lui sursa de confort, te cauta peste tot pentru ca iti poate recunoaste vocea din toate cele din jur – inca de pe cand era in burtica.
Un pas mai departe in dezvoltarea acestui comportament este privirea si recunoasterea fetelor, caci bebelusii parca ar fi genetic programati sa fie atrasi de fetele umane, fie ele adevarate, fie din poze, reviste sau filme.
Primul an de viata
Acum prietenii micutului tau sunt copiii cunoscutilor tai, ai rudelor voastre, cu care va intalniti ocazional. Faptul ca tu il faci sa se intalneasca mai des sau mai rar cu acesti copii nu inseamna ca se vor imprieteni sau ca va renunta la jucaria pe care o rontaie intre dinti sau la lopatica din manuta pentru a se juca cu ei.
Deoarece, la aceasta varsta, copiii nu stiu si nu inteleg ce inseamna sa imparti cu cineva, sa fii prieten cu cineva, ei au o regula simpla: “ce-am gasit e al meu”. Trebuie sa il inveti incet, incet sa imparta jucariile.
Pana la doi ani
Majoritatea copiilor stiu deja sa vorbeasca, asa ca este momentul sa ii invatam pe cei mici sa isi exprime sentimentele eficient (bucurie, tristete), sa spuna “te rog”, sa nu mai loveasca sau sa smulga jucariile din mana celorlalti.
Nu trebuie nici sa exageram cu socializarea, o ora de activitati langa ceilalti copii este suficienta pentru a ne atinge obiectivul, socializarea urmand a fi alternata cu alte activitati (colorat, modelat sau orice alte activitati individuale).
De asemenea, stai pe aproape in cazul in care ar putea aparea altercatii intre copii, fiindca este o varsta foarte potrivita pentru a-i da primele lectii legate de maniere.
La aceasta varsta, copiii nu se joaca cu ceilalti (desi par extrem de fericiti “la copii”), ci alaturi de ceilalti, parand a se ignora reciproc, interactionand doar la nivel de schimb de jucarii, aceasta dupa un prim contact incarcat de curiozitate, cand se studiaza si uneori incearca sa se ia de manuta sau sa isi atinga fata.
Joaca in paralel, cum mai este numit acest tip de interactiune a copiilor de varsta prescolara, este “laboratorul” in care copilul incepe sa experimenteze relatiile mai complexe de prietenie de mai tarziu, cum sa faca fata emotiilor mai complexe, exersarea vorbirii, invatarea de noi abilitati.
Pana la trei ani
Multi dintre pitici ajung sa frecventeze gradinita, si asa apar primele prietenii. Prieten este acum cel care prefera sa se joace cu aceleasi jocuri sau jucarii, cel care rade impreuna cu copilul la aceleasi ghidusii sau, de ce nu, cineva cu o personalitate total opusa: un taciturn, introvertit, cu un copil in permanenta miscare, ei potentandu-se reciproc. Aceste prietenii nu dureaza de obicei, decat daca si parintii le incurajeaza.
La patru ani
Incep sa se organizeze “gasti”, grupuri destul de fluide in ceea ce priveste “compozitia”.
Intrarea in grup este foarte simpla: “Buna, eu sunt Andrei, vrei sa fim prieteni?”, iar iesirea – la fel de necomplicata: “Nu mai sunt prieten cu tine”.
Cum putem sa il ajutam sa isi faca prieteni? Da-i idei de jocuri pe care sa le propuna celorlalti, incurajeaza-l sa intre in jocurile in desfasurare ale altor copii, eventual, orice crezi tu ca l-ar putea ajuta sa-i atraga pe ceilalti. In anumite limite, desigur, fara a-l invata sa mituiasca copiii!
Pana la cinci ani
Este momentul sa fim atenti care sunt criteriile de selectare a prietenilor – ce nevoi ii satisfac copilului acesti prieteni, cum stie el sa le fie prieten.
Caci, daca micutul ii alege numai pe cei ai caror parinti le ofera celor din gasca copilului lor recompense materiale de orice fel – avem un oportunist sau noi am gresit undeva.
Daca ii alege numai pe cei mai mici, pe care ii poate conduce cum doreste el, avem un copil care nu are incredere in el si care nu stie sa piarda sau sa imparta.
Daca el este executantul in grup, ciuca batailor si a glumelor celorlalti, avem un clovn cu stima de sine scazuta. Copiii trebuie sa invete acum de la parintii lor cum sa isi aleaga prietenii, asa incat sa se simta bine si apreciat langa ei.
