atentie, grija, dragoste…

Nu ar trebui sa ne iubim bunicii care ne-au crescut, care au avut grija de noi? Ne-au bucurat in copilarie, ne-au facut toate poftele, ne-au rasfatat cum au putut, ne-au umplut de dragoste. E un ciclu firesc. Sau asa ar trebui sa fie. Din pacate, batranii nu mai reprezinta adesea nicio utilitate pentru cei din jur, bibelouri prafuite pe policioara vietii, cum spunea cineva. Sunt considerati plictisitoari si sunt indepartati ca niste masele stricate. Nimeni nu mai are rabdare sa se bucure de intelepciunea lor, nimeni nu are timp sa-i asculte. Nu mai exista respect, dragoste, atentie pentru cei care ani la rand au fost langa noi si ne-au daruit viata, educatie, iubire…Ce trist ca nu putem sa dam inapoi ce am primit cand am fost mici. Nu trebuie sa o facem doar pentru ca ei ne-au daruit toate acestea neconditionat. Ei ne-au dat dragostea, pe care noi ar trebui sa simtim sa o intoarcem. Trist… sursa: qmagazine, andreea raicu