E permis intr-o prietenie sa-ti spui parerea? Ce se intampla atunci cand parerile nu coincid? Prietenii se supara? In ultima vreme am intalnit situatii in care cei implicati cu pareri diferite au ajuns la adevarate conflicte. Eu una, sunt recunoscuta pentru sinceritate si felul direct in care imi exprim opiniile atunci cand mi se cer. Asta deranjeaza, de multe ori. De ce? Intr-un soi de normalitate interlocutorul ar trebui sa fie pregatit pentru mai multe variante de raspuns la intrebarea pe care a formulat-o. Oare opiniile contradictorii exclud prietenia? Asta e comunicarea? Zilele trecute o prietena m-a intrebat despre un proiect la care a lucrat. Intr-o maniera delicata, constructiva si argumenata mi-am sustinut punctul de vedere. Diferit de ce voia sa auda. S-a suparat. Cred ca din astfel de discutii, cand afli lucruri constructive de la cei in care ai incredere reusesti sa evoluezi. Sau ne place sa fim mintiti? Cred din ce in ce mai tare ca oamenii nu doresc sa auda adevarul. Stiu, doare, dar ajuta la evolutie. Asa ca nu uitati, atunci cand puneti o intrebare fiti pregatiti sa primiti mai multe variante de raspuns. Va fi mult mai usor. sursa: andreea raicu
Nu ar trebui sa ne iubim bunicii care ne-au crescut, care au avut grija de noi? Ne-au bucurat in copilarie, ne-au facut toate poftele, ne-au rasfatat cum au putut, ne-au umplut de dragoste. E un ciclu firesc. Sau asa ar trebui sa fie. Din pacate, batranii nu mai reprezinta adesea nicio utilitate pentru cei din jur, bibelouri prafuite pe policioara vietii, cum spunea cineva. Sunt considerati plictisitoari si sunt indepartati ca niste masele stricate. Nimeni nu mai are rabdare sa se bucure de intelepciunea lor, nimeni nu are timp sa-i asculte. Nu mai exista respect, dragoste, atentie pentru cei care ani la rand au fost langa noi si ne-au daruit viata, educatie, iubire…Ce trist ca nu putem sa dam inapoi ce am primit cand am fost mici. Nu trebuie sa o facem doar pentru ca ei ne-au daruit toate acestea neconditionat. Ei ne-au dat dragostea, pe care noi ar trebui sa simtim sa o intoarcem. Trist… sursa: qmagazine, andreea raicu
Iubirea… Iubirea este chiar atat de complicata? DA! Copiii pun de cele mai multe ori aceasta intrebare. Lor asa li se pare, asta pentru ca sunt prea mici sa inteleaga. Cresc insa, si isi dau seama ca intr-adevar iubirea este complicata. Realizeaza ca, mai toate povestile citite de bunici atunci cand erau mici, mai toate cu final fericit, in care dragostea le invinge pe toate, sunt doar in carti. Realitatea insa e alta. Uneori visez, visez la cum era iubirea odinioara, ce simboliza, cum era mai presus de orice, acum lumea nu mai crede cu adevarat in iubire, iubirea a imbracat o alta haina pentru cei mai multi dintre noi.
“Prietenii adevarati sunt ca stelele. Desi nu le poti vedea mereu, poti sa fii sigur ca sunt acolo.” Sunt cateva propozitii intr-un mesaj primit cu multi ani in urma de la o prietena. Nimic mai adevarat! Aceste cuvinte mi-au ramas pur si simplu intiparite in minte. Eu? Da, am cativa prieteni adevarati! Sunt inconjurata deci de stele! Stele care lumineaza mereu fie ca e innorat sau nu. E greu sa-ti faci prieteni. E si mai greu sa faci ca relatiile sa dureze in timp, mai ales in viteza in care traim. Multe legaturi de amicitie sunt de conjunctura, se leaga repede si se desfac la fel de repede. Prieteniile adevarate se fac in timp, pe care acum nu prea il mai avem la dispozitie. Ganditi-va la prietenii vostri si bucurati-va ca ii aveti. Eu una sunt fericita ca am astfel de oameni langa mine. Ma simt bogata! Sursa: andreea raicu
In ultima vreme mi-au trecut pe la urechi atat de multe povesti despre cupluri, incat, sincer am ramas fara cuvinte…
Un cuplu fericit, sau cel putin asa parea, cu un copil de 6 luni, se destrama. Din pacate, nimic neobisnuit pana aici, se intampla din ce in ce mai des in zilele nostre, Problema de abia de aici apare. El n-a plecat de acasa pur si simplu ci pentru ca undeva era asteptat de o alta femeie. Cum vi se pare?
Ei bine, in descursul ultimelor luni am mai auzit astfel de povesti. Ce se intampla? S-a intors pamantul cu susul in jos? Au disparut principiile si valoriile? Nu mai exista limita? Atat de tare s-a devalorizat familia, casatoria? Nu mai exista incredere, respect?
Am fost crescuti cu niste principii de viata solide care se pare ca in ultima vreme isi gasesc cu greu locul in societetea asta urata uneori.
Numai un prost poate sa critice, sa condamne si sa se planga – si majoriatea prostilor o fac. – Dale Carnegie
Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. – Antoine de Saint Exupery
In liceu mergeam cu autobuzul la scoala. Obisnuiam sa ma uit la oamenii de langa mine, sa-i privesc, sa le analizez expresiile, sa le observ gesturile, zambetele…din pacate, cei mai multi aveau privirile triste, lipsite de orice urma de bucurie. Acum fac acelasi lucru, dar din masina mea. Ma uit in jur si vad alti oameni, dar cu aceleasi priviri triste si golite de entuziasm. Cineva spunea, viata e grea,iar oamenii nu mai au chef sa zambeasca si nici motive sa fie bucurosi.
Pozitivismul te ajuta sa treci mai usor peste greutati, te face sa vezi lucrurile altfel, sa atragi oameni cu energie buna. Desi sunt o persoana pozitiva, marturisesc ca pentru o perioada si eu am uitat sa zambesc.Din pozitia asta lucrurile se vedeau altfel, iar oamenii ma percepeau diferit. Mi-am revenit. Ma bucur ca am inceput sa zambesc din nou. sursa: andreea raicu
…nu stim niciodata ce planuri are Dumnezeu cu noi…
