E luni, e ziua 13, si de curand e toamna, e o toamna pe care am sa mi o amintesc usor. E frumoasa, iar asta mi aminteste de Arghezi
” Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.”
Nu prea imi plac celelalte anotimpuri, poate putin iarna, însa toamna, cu siguranta ca imi da acea stare anume în care pot sa vorbesc mai usor cu mine, cu sufletul meu. Se spune ca toamna se trage linie, se masoara, se cantareste, se culeg roadele, in general toamna ne indeamna mai mult la ceea se numeste a face socotelile, noi cu noi, noi cu ceilalti, ce-am adunat, ce-am pierdut si cu ce-am ramas. Privind la copacii intesati de frunze îngalbenite, ma cuprinde nostalgia si ma gandesc din ce în ce mai mult la faptul că nu-mi doresc să îngalbensc în suflet fara sa apuc macar sa mi invat fiica, atat cat pot si cat stiu, sa nu repete greselile mele. Sunt lucruri, oameni, întamplari, care si pun adanc pecetea peste noi schimbandu-ne uneori nepermis de mult cursul firesc al vietii si asta poate numai din dorinta de a ajuta sau de a se ajuta, cine stie…cert e ca de multe ori ne gandim daca poate nu era mai bine sa nu fim ajutati. Ne trezim într-un tarziu atat de pustiiti, atat de goi si de satui de ceea ce ne înconjoara, incat nu ne vine sa credem ca din oameni normali, cu bune si cu rele, cu pofta de viata şi cu bucuria zilei de mâine, ajungem să ne gândim la viitor cu o curiozitate vecina cu nebunia, in care sa incercam doar sa aflam ce capcane ne au mai intins ceilalti, dintre care unii în numele binelui isi permit chiar sa se amestece in treburile noastre cele mai intime si sa ne urmareasca fiecare miscare. N-am crezut ca voi ajunge aici si imi doresc din toate puterile, ca toamna ce tocmai a inceput sa curete tot ce i rău si sa-mi dea puterea să fiu din nou stapana pe mine, pe sufletul si pe visele mele, care pana la urma sunt cele mai valabile adevaruri. Pasind pe alei, am impresia ca singurele care inteleg ce se petrece cu mine sunt tocmai frunzele pe care le spulberă vantul si care-mi fosnesc sub pasi. Exista o asemanare de nedescris intre privelistea ce ma inconjoara si privelistea din interior, incat nici nu-mi pot imagina un confident mai fidel, mai sincer şi mai discret decat copacul cu frunze aramii din fata mea. Pana la urma, facand socotelile pentru acest an balanta înclina egal în ambele parti, e cumva echilibrata, chiar daca judecand dupa prima impresie pierderile par mai mari.
Se intampla uneori sa iti doresti sa nu mai cauti ce ai pierdut, dar cand te intalnesti cu trecutul…te 
incearca un gand, si anume, poate mai poti intoarce timpul inapoi. Nu i adevarat, n ai nici o sansa, poti doar sa ”dregi” ceva din trecut. Oamenii nu sunt indispensabili, daca iti doresti sa traiesti fara ei, numai ca uneori nu vrei si atunci intervine durerea, amagirea. Sunt momente in care nu simti nimic…sunt momente in care simti ca esti cazut si ca nimeni nu te poate ridica fara sa ii intinzi mana, si mai sunt altele in care ti ai dori sa ramai cazut de teama de a nu cadea din nou atunci cand te ridici. Ciudat, ai uneori nevoie de persoana care iti face rau, ai nevoie sa crezi ca tot ce se intampla nu e din cauza ta, asa procedam noi oamenii, e n firea noastra. Madalina Manole canta candva “poti aduna intr-o viata averi,dar sa iti pierzi fericirea intr-o zi/fara lumina iubirii de ieri, ce soare te poate incalzi?/ ….si parca se poate trece peste orice atunci cand esti tanar…
Floarea Soarelui, mmmmmmmmm, frumos, nu? Este o planta erbacee anuala, originara din America de Nord si adusa in Europa in secolul XVI, nu stiu de cine. Este cunoscuta in special pentru larga sa utilizare alimentara, dar si pentru recenta ei dezvoltare ca floare de ornament. Inflorescenta ei importanta, galbe-aurie, prezinta acea particularitate unica de a fi mereu orientata spre soare, urmarindu-i traiectoria pe tot parcursul zilei, ceea ce i-a conferit si denumirea.
Varietatile oleaginoasei plante au dimansiuni impunatoare, cu tulpini inalte pana la 2 metri (uneori atingand si 5 metri) si flori cu diametru de 25-50 cm. Varietatile de gradina se mentin intre 80-90 cm inaltime, amintind aici si de varietatile pitice, care ajung doar la 30-40 cm.
Convallaria majalis – denumita floarea de mărgăritar sau clopotei de mai.
Legenda Lacramioarei
Legenda spune ca traiau odinioara, in mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un baiat si o fata. La nastere, cei doi copii primisera de la zana lor cea buna cele mai minunate daruri: frumusete, intelepciune, cumintenie. Cei doi copii crescusera impreuna si isi petreceau majoritatea timpului impreuna, jucandu-se in gradinile castelului, gradini pline de flori. Din pacate, atunci cand copiii au implinit 10 ani o boala nemiloasa a cuprins tinutul in care locuiau si intregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinsi de boala aceasta nemiloasa s-a numarat si fata regelui, care devine din ce in ce mai slaba si pana la urma moare. Baiatul regelui care tinea foarte mult la sora lui de care era nedespartit a inceput atunci sa planga si nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat in niste flori albe, micute, care s-au asternut peste toate vaile si gradinile unde se jucau pana atunci cei doi printi. Printul a fugit de la castel si s-a ascuns in lume, pentru a nu fi vazut de ceilalti ca isi plange sora. Florile nascute din lacrimile sale au capatat numele de lacramioare.
Limbajul Lacramioarei
Daruirea unei Lacramioare unei femei sugereaza dragoste ascunsa, neimpartasita. Cel care face cadou iubitei un buchet de Lacramioare nutreste pentru aceasta o dragoste pura, incomplet materializata. Femeia care iubeste Lacramioarele este timida, gingasa si tinde sa isi idealizeze iubitul.
Astazi e ziua mea. Am venit pe lume intr-o zi mare – Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Am implinit 33 de ani, o varsta foarte frumoasa.
Sunt fericita. Am alaturi o familie frumoasa, un sot deosebit si o fetita minunata, prieteni si persoane dragi mie. Un dar mai pretios decat acesta nu exista. Ma bucur de tot ce ma’nconjoara.
La multi ani dragei mele verisoarei Simona-Paula.
La multi ani tuturor celor ce-si sarbatoresc ziua de nume.
La multi ani.
