Primavara – Lucian Blaga

Lucian Blaga
Primavara

A cunoaste. A iubi
Înc-o data, iar si iara
a cunoaste-nseamna iarna
a iubi e primavara.

A iubi – aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi – aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaste. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamna?
A cunoaste – ce înseamna?
A iubi – de ce ti-e teama?
printre flori si-n mare iarba?

Printre flori si-n mare iarba,
patima fara pacate
ne rastoarna-n infinit,
cu rumoare si ardoare
de albine re-ncarnate.

Înc-odata, iar si iara,
a iubi e primavara.

Ieri sub zapada, astazi sub ape…

Autorităţile din Bucureşti si din tara sunt neputincioase în faţa viscolului şi a omătului, mai nou si a inundatiilor ce rezulta din ploi si topirea zapezii…
Vai de noi …. land of choice….Romania.
Zăpada (numită şi omăt sau nea) este o formă solidă de precipitaţie, care este nimic altceva decât apă îngheţată, aflată în stare cristalină constând dintr-o multitudine de fulgi de zăpadă.
Căderea precipitaţiilor sub formă de zăpadă se numeşte “ninsoare”. Deoarece este compusă din particule mici, zăpada este un material granular. Are o structură deschisă şi moale, cu o densitate scăzută. Supusă unei presiuni densitatea zăpezii poate creşte, aşa cum se întâmplă de exemplu în straturile inferioare ale unei cantităţi mari de zăpadă.
Zăpada se formează de obicei când vaporii de apă trec prin procesul de depoziţie înaltă în atmosferă la temperaturi mai scăzute de 0 °C (sau 32 °F).
Ploaia este o formă de precipitaţii atmosferice. Ploaia se formează când diferite picături de apă din nori cad pe suprafaţa Pamântului în formă lichidă. Nu toată ploaia ajunge în sol. Unele picături de apă se evaporă în timpul căderii şi nu mai ajung în pământ. Acest fenomen este mai ales întâlnit în zonele deşertice şi numit virga.

A venit toamna…

In fiecare inceput de toamna, cand ziua se zoreste spre asfintit, vazduhul rasuna de larma voioasa a randunelelor. Iata-le, se pregatesc sa migreze departe, departe, acolo unde-i… cald si bine, iti spui. Si, intr-o buna zi, nu se mai aud, nu se mai vad. In absenta lor, natura iti pare deodata pustiita, stinghera. A venit toamna!, constati, abia atunci, cu regret…
…Imaginea toamnei poate fi zugravita in o mie si una de chipuri, anotimpul fiind predestinat nostalgiilor de tot felul. Fosnet de frunze cazute, evocand uitate amintiri; culori vii, patimase, in care pulseaza, infiorata, presimtirea mortii hibernale si care se sting incet, estompate de trecerea spre iarna; iubiri inabusite, tristeti, melancolie, nostalgii… si multe altele. Cerul, cerul toamnei!… De un albastru ireal, in zilele senine, ori plumburiu si amenintator, cand vremea se incrunta a furtuna, cerul toamnei e intotdeauna fascinant, impresionant. Si atat de asemenea sufletului omenesc!…
Sa privim cerul, asadar! Cu admiratie si respect. Apoi sa ne intoarcem privirile spre noi insine. Si sa visam… Sa speram…